Frohe Weihnachten.

[ En attendant je sais / Que le jour viendra, où je pourrai / En mourir de rire. ]

24. 12. 2008, 11.46 - si nu imi vine sa cred ca 3 membrii, din patru, ai familiei mele, dorm. In Ajunul Craciunului -- SE DOARME. E drept ca nu imi plac sarbatorile, dar sa nu exageram.
In fine... conform mentalitatii tipice a romanului, mancam (in aparenta) numai de sarbatori - vezi supermarket-urile arhi-pline - ne imbatam bine si stricam cheful si Craciunul celorlalti si ne punem sa dormim mai ceva ca porcii, ca deh, e concediu.

In alta ordine de idei, la anu' nu mai stau acasa.
Planuiesc sa imi iau Mihaiu pe sus, sa cumpar un bradut micut si sa il impodobesc caaaaaaat mai colorat posibil, sa ii pun muuuuuuuuuulte cadouri sub bradut si sa imi petrec sarbatorile asa cum vreau eu. si sper sa am zapada, nu ca anu' asta. >:P
-- pana atunci raman la bradu de plastic cu miros de benzina, la mancarea multa si la sticla mea de Pepsi. si sper.
... si sper ... si sper ...

[semnat, depresionata.]

viole(n)t.

[Esprit condensé, pulverisé, subtilé, par toutes les larmes.]

era ora X dimineaţa. de multă vreme nu mă mai trezisem atât de devreme.
ceaţă afară, ceaţă în cana de cafea. ceaţă în minte şi suflet. - de cea din faţa mea îmi aminteam. cea de-afară îmi rămânea încă confuză, bine-ascunsă într-un colţ al minţii. cea din interior, omniprezentă.

aburii fierbinţi din cană se prelingeau de-a lungul camerei până la geam, unindu-se cu aburii reci şi înţepători ai dimineţii ăleia triste. se contopeau. complotau. puneau la cale să mă învăluie şi să îmi pătrundă în cutia craniană îmbrăţişându-se mortal, într-un proces ireversibil, cu cea din interioru-mi. plănuiau să îmi smulgă coloana vertebrală lăsându-mă doar o masă inertă de carne perisabilă şi oase bolnave.
- asta e pedeapsa pentru uitare, ignoranţă, ipocrizie şi răutate. - poftim? - nu striga după ajutor. esti singură... singură... singură... singură...

ceaţa densă şi aproape palpabilă nici nu îmi lăsa loc pentru mişcările regulate insipă-expiră ale toracelui. anulase totul în cale. raţiune şi simţire. lăsase loc doar deşertăciunii. căci totul e deşertăciune. pictase în culori gri fericirea şi în viole(n)t nefericirea. mă aflam într-un tablou gazos luminat de farul nevăzut al decadenţei şi îmi aminteam doar că eram o masă amorfă de carne, care nu putea să strige după ajutor. că eram singură şi nefericită.
singură, singură, singură...
dar o meritam.

anti-plictiseală

Între o privire scurtă pe slide-ul în care mi se explică pe-ndelete cum funcţionarii publici pot lua aprox. 3000 lei pentru un accident produs în timpul muncii (Politici Sociale), storsul creierilor pentru găsirea temei pentru proiectul de cercetare care îmi măreşte nota de seminar - hopefully - (MTCS 2) şi un seminar/două la Antropologie ... încerc, biată fiinţă muritoare, să nu îmi pierd minţile. Sau cel puţin, am hotarât că nu în felul ăsta.
Din păcate am căzut în cealaltă extremă, în care mă iau la întrecere cu - în primă instanţă - propriu-mi maus, şi pe-urmă cu "providerul" ideii salvatoare, recte... prietenul meu turc - da, cules de pe mIRC. Despre ce este vorba: aici.
So... enjoy. :))
Şi dacă plicitiseala e prea mare intraţi aici, aici, aici, şi aici.

out.

P.S. - Da, tu... m-am întors. :))